World of Tanks
WoT - cea mai noua obsesie personala.
Totul a inceput cand am urmat un post al lui Tomcat care vorbea despre subsim.com. Am mers acolo am vazut un post despre un joc World of Tanks, am dat click si lo and behold - jocul pe care mi l-am inchipuit/dorit de cand jucam Battletank sau Armored Fist impreunat orgiastic cu matchmakingul din Battlefield, lane-fightingul de MOBA, fluff-ul din Panzer General si, nu in ultimul rand, campingul extrem din multiplayer-ul de Delta Force.
Din aceasta uniune nesfanta s-a nascut WoT, un joc care nu favorizeaza copii plin de ritalin si adultii cu add care clicaie spasmodic pe cs, cod si, din pacate, bf ci, desi le da si lor un loc in corturile mirosind a mountain dew si pufuleti are driverilor de light tanks, nu ii face sa fie si arhiepiscopii bataliei si lasa loc si oamenilor mai batrani, cu reflexe incetinite de alcool si tendoanele intarite de pornografie, care prefera sa analizeze intai zona, sa aleaga un oponent, sa il evalueze, sa vada de ce pozitii este sustinut, cum se poate desface apararea adversa si abia apoi sa actioneze. Toate astea fara ca o runda sa depaseasca 10 minute in medie (5 daca ai vocatia martiriului) - interval care acomodeaza atat atentia febrila dar nehotarata a adolescentilor intaratati de adderall cat si concentrarea abosluta dar intrerupta des de vizite la buda, tigari si alte vicii ale "alora batrani".
In cuvintele mereu tanarului vaipa, dar fara intonatia negativa, "Sah cu camperi" - si, as adauga, si cu tancuri lucru care impinge nivelul de awesomeness spre limita de sus a suportabilului.
